Alexandru Covăsală

Te ajut să îți descoperi și valorifici adevăratul potențial pentru a trăi viața la care visezi!

Am vrut să transform povestea vieții acelui om în propria mea poveste de viață

Poveste

Eram în gimnaziu. O perioadă destul de încercată material vorbind, dar și din punct de vedere afectiv. În aceste circumstanțe, visător fiind, am început să creez în mintea mea o lume mai bună. Am început să visez la o lume de poveste.

Într-o zi ca oricare alta s-a întâmplat un lucru care a făcut-o deosebită. Aceea a fost ziua am înțeles că ceea ce îmi doream poate deveni cât se poate de real.

Nu eram bun la școală. Cred că abea treceam clasa. Acest lucru nu se întâmpla din cauză că în mine nu exista potențial. Așa era situația din cauza profesorilor comuniști și a unei anumite mentalități. Notele erau importante, iar dacă părinții tăi aveau ceva funcții în sat, comună, de regulă arătau o poveste foaaarte diferită.

Spun acestea din perspectiva prin care văd lucrurile acum și în puținul meu timp de facultate am fost surprins să văd cât de răspândit este acest fenomen. Din punctul meu de vedere este IDGAF; descriu pur și simplu o realitate pentru a sublinia ceva important mai târziu. Majoritatea colegilor mei de facultă însă, au fost destul afectați din cauza diferențelor făcute.

Ca și paranteză, lucrurile de genul nu există în țările dezvoltate. Aceasta este cultura care caracterizează țările mai puțin dezvoltate, categorie din care facem parte și noi. Totuși, spre deosebire de alte țări în România lucrurile se schimbă, chiar dacă mai greu.

O poveste de viață care inspiră

Pe la jumătatea orelor am fost adunați în Amfiteatru. Au venit două doamne la noi să ne prezinte povestea vieții unui om. Era vorba și despre o anumită confesiune religioasă; se dorea și vânzarea unei cărți… Un marketing din ăla ieftin! :))

Au știut totuși să pună problema. Această poveste începe cu doi frați mai mici, de culoare, care în fiecare zi făceau prostii la școală. După masa o petreceau la televizor sau jucându-se pe afară. Când vorbim de Africa este cumva lesne de înțeles.

Te gândești la lipsurile de diferite feluri: mâncare, materiale, haine, chiar și școli. Iarăși, absența părinților sau indisponibilitatea lor a avut cu siguranță un cuvânt de spus. Creierul atunci când este centrat pe modul supraviețuire nu este foarte interesat în materie de evoluție și dezvoltare personală.

Într-o zi acești copii au fost pedepsiți să își petreacă după-masa în bibliotecă și obligați să citească. Protagonistul a fost interesat de o carte cu ilustrații în care se prezentau diferite tipuri de roci și a început să o studieze. În clasă era văzut mai degrabă văzut ca un elev problemă și nu se aștepta nimeni să scoată pe gură ceva inteligent.

Acest lucru până într-una din zile când profesorul le prezenta elevilor un anumit tip de rocă. Întrebându-i ce fel de rocă este, nimeni nu a știut să răspundă. Totuși, ce să vezi… O mână era ridicată spre mirarea tuturor. Și-a amintit că a văzut acel tip de rocă în cartea cu ilustrații pe care o studiase de plictiseală. A răspuns corect și toți au rămas uimiți de acest lucru, însă cel mai uimit a fost el.

Din acea zi, viața lui s-a schimbat. A început să învețe și pas cu pas își depășea condiția, iar mai târziu în călătoria lui s-a întâlnit cu oportunitatea. A devenit un neurochirurg renumit și lui i se aduc meritele primei operații reușite de separare a unor gemeni siamezi. De asemenea a început să scrie, să scrie pentru a inspira alți oameni care erau într-o situație similară.

Valoarea unui răspuns corect

Această poveste, Cartea și Personajul au fost prezentate sub Motto-ul: “Think Big” (Gândește mare, la scară înaltă). Protagonistul este Ben Carson. Poți da un search chiar tu dacă vrei să știi mai multe despre el și povestea lui de viață. Eu am dat doar strictul necesar de detalii.

Din acea zi viața mea a fost la fel. În continuare nu am învățat și examenele de capacitate le-am luat cu note mici. Probabil că dacă aș fi cumpărat cartea, viața mea s-ar fi schimbat, dar nu a fost să fie. Asta cu câteva excepții. În pagina “Despre” o poți găsi pe cea mai mare.

O altă excepție a fost la una din orele de matematică. Profesorul preda figuri geometrice, iar eu mă uitam pe geam așteptând să treacă timpul.

“- Covăsală!”, aud. “Poți să îmi spui ce este perimetrul?”

“- Suma tuturor laturilor triunghiului” zic cu o privire pierdută și total nesigur pe mine.

“- Suma tuturor laturilor.” Mă corectează. “Tu nu ești prost!” Adaugă. :)) Ce să zic, era un compliment la vremea aceea. Pentru ca IQ-ul se măsura în funcție de câte știi, nicidecum nu era important că mintea umană este cel mai puternic computer de pe planetă. Chiar dacă Google îți stă 24/7 la dispoziție cu orice informație, încă ești notat în funcție de ce și cât memorezi. Nu ți se pare absurd?

Rodul pe care îl poate avea mai târziu o astfel de poveste

Am ajuns la liceu. Aceeași poveste. Notele mele arătau la fel de mediocru. Însă aici intervine un mare DAR. Eram la finalul clasei a zecea. Aveam probleme seriose la fizică; eram pe cale de a rămâne corigent. Din acest motiv acasă am încercat să rețin teoria din lecția de zi.

Mâine zi am scris teoria la tablă și profesorul mi-a dat 7. M-am lăudat oriunde puteam că pot și eu să învăț. Din acel moment în săptămânile care au mai rămas mi-am ridicat toate mediile. Ca urmare, am terminat acel an în cea mai bună notă de până atunci.

În acea vară am mers la Mănăstirea din apropiere ca să lucrez pentru a îmi câștiga proprii bani. Întrebându-mă maicile de acolo despre situația mea cu școala, le-am spus că am probleme la matematică. A urmat după aceea un întreg demers și am început să iau meditații.

După prima săptămână concluzia era că trebuie să încep cu clasa a 5-a, deoarece îmi lipsesc toate noțiunile de bază; fundația era varză și dacă nu ai fundație nu ai pe ce clădi.

A urmat o vară de lucru intens, până la 6 ore/zi de matematică, muncă dublată de sport, alimentație și relaxare. Atât de mult impact a avut acest demers asupra mea încât la începutul clasei a 11-a am fost un cu totul alt om. Mai mult decât atât, crescându-mi propria energie cu care mă molipseam din acel mediu, se părea că ajutorul începea să îmi vină din toate direcțiile.

Colegii mei, cărora le mulțumesc din suflet, m-au susținut enorm cu mult ajutor material. Au făcut un gest care a uimit tot liceul și în care mai apoi s-au implicat mai mulți profesori și chiar oameni din afară. Părea că nu este real ce trăiesc. Pentru puținul meu efort Universul își deschidea niște porți care până în acel moment îmi erau complet inaccesibile.

Am decis să îmi creez propria mea poveste

În decursul unui an am devenit printre cei mai buni elevi din clasă și mai apoi un elev bun din liceu. Bacalaureatul l-am luat cu note la care altă dată nici nu puteam să visez. A fost de muncă, dar meritul nu este nici pe departe doar al meu. Sunt atât de mulți oameni care au contribuit la acest lucru și cărora le sunt profund recunoscător.

După multe dificultăți și ceva ani distanță de bacalaureat am dat la facultate. Nu era una din cele mai bune, dar era una la care îmi permiteam să fiu. A fost o experiență foarte frumoasă, chiar dacă scurtă. De asemenea a fost motivul principal pentru care am ales să plec de acasă. Eram conștient că am nevoie să lucrez, deoarece nu aveam foarte mult sprijin din altă parte.

Nu am fost mulțumit însă. Voiam cu disperare să îmi fac în viață drumul meu. astfel am renunțat la facultate și la foarte multe lucruri și situații. Nu a fost deloc de glumă. Simțeam o chemare atât de puternică încât nu puteam să o sting cu nimic. Orice altceva voiam să fac, mă făcea profund nefericit. Vocea din mine îmi spunea mereu: “Tu trebuie să devii această persoană!”.

Acest lucru s-a întâmplat până am luat decizia să lucrez pentru a mă susține în demersul pe care doresc să îl fac cu mine și cu viața mea. Și practic aș fi putut merge liniștit pe o cale deja bătătorită de alții. Aș fi putut alege să fac orice altceva. Singurul motiv pentru care scriu și fac ceea ce fac acum este pentru că simt profund că aceasta este chemarea mea în viață și pe această cale pot oferi în jur foarte multă valoare. Asta e calea mea!

Câteva concluzii legate de ce am scris:

1. Niște note nu determină valoarea ta ca om și potențialul tău. Acest lucru este foarte important. Dacă ai trecut prin același sistem ca și mine sunt sigur că ai suferit probabil și ți s-au pus foarte multe etichete. Ei bine, nimic nu este mai fals decât să reduci valoarea unui om la niște note pe care le treci într-un catalog.

2. Trecutul nu echivalează Viitorul. Lumea se schimbă, tu te schimbi, oamenii se schimbă. Problema e că a picat comunismul, dar sistemul și profesorii cu vechea mentalitate au rămas în picioare. Acum 30 de ani acest sistem era bun. Era gândit pe nișa banilor, așadar rolul lui era să îți asigure un viitor și în acea perioadă exact asta făcea. Atunci nu exista o libertate prea mare de alegere.

3. Alege să ai în viață propriul drum. În acest moment sistemul educațional dezamăgește cumplit prin ceea ce oferă, adică nimic. La final îți spune ce îți spun și eu acum: “You are on your own!”. Ești pe cont propriu, cu alte cuvinte; descurcă-te! Având în vedere libertatea de exprimare care ni se oferă, să nu îți știi drumul este echivalent cu a îți rata viața sau, în cel mai bun caz, cu a duce o viață mediocră.

În ultimul timp s-au schimbat atât de multe lucruri și s-au făcut atât de multe descoperiri încât o să am mult material pentru perioada următoare. Unele descoperiri au schimbat fundamental felul în care vedem lumea și ne raportăm la realitatea înconjurătoare.

Dacă vrei să vorbesc despre ceva anume ce reprezintă pentru tine un interes, doar lasă-mă să știu!

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *